M-am plimbat zilele trecute impreuna cu sotul meu intr-o padure din apropiere si ne-am relaxat amandoi, stand pur si simplu culcati in iarba si admirand cerul. Nu pot sa exprim cat de bine m-am simti in aer curat, cat de libera si fara griji! A fost o adevarata aeroterapie. Ma gandeam astfel cat de benefic este aerul proaspat pentru fiinta umana, inclusiv in plan emotional. Am vazut ca sunt si in comert aparate care asigura difuzarea unui aer proaspat de munte sau de padure, sau chiar aerul brizei marii. Dar nimic nu se compara cu mirosul de iarba si de frunze dintr-o padure!

Cu totii avem o viata agitata, care genereaza tensiuni in noi. Cred ca multi dintre noi nu stim cum sa ne relaxam, sa ne eliminam tensiunile interioare, astfel incat ajungem sa fim crispati, surmenati. Sistemul digestiv este unul dintre primele sisteme afectate de acest lucru. Astfel, mancarea, ajungand intr-un stomac crispat, nu mai este asimilata corect, ci se transforma in toxine, provocand perturbari grave si in celelalte organe. Crisparea corpului uman are ca rezultat o stare de oboseala aproape permanenta si un somn defectuos. In cazul omului agitat si plin de tensiuni, o alta functie care este dereglata si realizata incorect, este respiratia. In aceasta situatie, respiratia devine superficiala. Digestia este si o operatie chimica ce implica fenomene de oxidare si de reducere. Prin urmare, daca respiram corect vom digera hrana mai bine. Asta este unul dintre motivele pentru care recomand si pacientilor mei plimbari in aer liber, de preferat la munte cu paduri de conifere, unde sangele se purifica mai repede.

Ingerii merita toata recunostinta noastra, intocmai ca cea pe care o resimtim fata de un prieten fidel si intotdeauna gata sa ne asiste cu dragoste si intelegere. Deci, este firesc sa le multumim pentru rabdarea pe care o manifesta fata de noi zi de zi. A multumi ingerilor inseamna, inainte de toate, sa avem incredere in prezenta lor si sa ne amintim ca noi nu suntem niciodata singuri, pentru ca-i avem mereu alaturi de noi si ei nu ne vor decat binele. Sa ne adresam lor cu incredere si devotiune, invocandu-i atunci cand avem nevoie de protectia lor. Ei nu ne lasa niciodata sa fim coplesiti de confuzie si descurajati, daca acestea apar, caci, daca le-o cerem, ei ne vor ajuta sa gasim forta de a merge mai departe si de a ne redobandi echilibrul interior.

Ingerii nu asteapta nimic de la noi, nici macar sa le multumim, dar, cu toate acestea, putem sa o facem, pentru ca o merita din plin.

sursa: www.lumeaingerilor.ro

Ingerul meu pazitor petrece mult timp cu mine. Cel mai adesea am dificultati in a-i percepe prezenta, dar credinta in prezenta sa alaturi de mine imi confera deja o stare de siguranta. Nu sunt niciodata singura, ingerul pazitor este totdeauna cu mine, gata sa ma ierte, sa ma incurajeze, sa ma ajute sa ma transform. La fel se intampla cu fiecare dintre voi.

Exista mai multe modalitati de a comunica cu ingerii, depinde de structura proprie si de disponibilitatile fiecaruia. Nu e nevoie sa folosesti tehnici speciale, important e sa fii cat mai relaxat pentru a-l primi in inima ta. Eu de multe ori chem un inger in gand: “inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, am nevoie de ajutorul tau” si el raspunde intotdeauna. Daca esti deschis spre vibratia lui, ii vei simti prezenta.

Cred ca a recurge la ajutorul ingerilor presupune un mod de viata “natural”, nu inseamna neaparat o viata plina de misticism. Bunica a fost cea care m-a invatat sa cer ajutorul ingerasului ori de cate ori am nevoie. A comunica cu ingerul pazitor inseamna sa stabilesti un dialog, sa asculti un sfat, sa gasesti raspunsuri sau sa fii inspirat. Cand comunic cu ingerasul meu ma simtit mai puternica, mai armonioasa si senina.

Mi se intampla des sa zambesc, aparent fara un motiv anume. In momentele acelea ma simt fericita, linistita si in siguranta. De asemenea de multe ori am senzatia ca nu sunt singura, ca exista o forta, o energie pozitiva care ma imbratiseaza si care imi da starea de bine si nevoia de a surade. Asa sunt momentele cand constientizez prezenta si comunicarea cu ingerasul meu. Ii spun “ingerasul meu” pentru ca este langa mine de cand m-am nascut si il simt ca pe o energie care imi sta alaturi numai mie si care se straduieste sa ma “trezeasca” si sa ma protejeze. Ii zambesc des si ii multumesc ca e langa mine, desi uneori, prinsa in prea multe treburi pamantesti, uit de existenta lui.

O modalitate de a ne apropia de ingeri, care se afla la indemana oricui, este surasul. Un suras sincer ne poate purifica si poate rafina “materia” din noi. Se spune ca pentru a putea intelege un poet, trebuie sa fii poet, pentru a putea intelege iubirea, trebuie sa iubesti. Tot asa, pentru a putea intelege ingerii, trebuie sa devii un inger. Si, cum spune Gitta Mallasz in “Dialoguri inspiratoare cu ingerii”: “Ingerii salasluiesc in surasurile creatoare, sincere si spontane ale oamenilor.”

Scriam ieri despre emotia pe care am simtit-o la vederea unor peisaje si lucruri frumoase in jurul meu. Ma gandeam ce frumos este sa constientizezi ca te simti bine. Studiind emotia si sentimentul de bine, de liniste, totul se amplifica. Cred ca e important ca emotiile si sentimentele sa fie atent si lucid observate, apoi ordonate si descrise cu acuratete. E un mod de a analiza atat gandurile, cat si reactia corpului. Asa poti sa iti intelegi mai bine reactiile si in momente criza. Imi place sa rememorez momente critice din viata mea pentru a simti si analiza sentimentele si emotiile prin care am trecut, dar pot sa inteleg mai bine si reactia celor din jurul meu. Putem retrai acelasi emotii, uneori chiar si cu intensitate mai mare, pur si simplu amintindu-ne situatia respectiva. Diferenta este ca, odata trecut prin eveniment, deja ai mai multa experienta in “gestionarea” gandurilor si a reactiilor, macar la nivel mental. Poate ca nu ma mai ajuta pentru trecut, dar cu siguranta ma va ajuta in alte situatii similare.

“Trupul si mintea sunt in egala masura resedinta bunastarii sau a bolilor. Ceea ce determina sanatatea si armonia fiintei umane este interactiunea lor armonioasa”.  (din intelepciunea ayurvedica)   

Referitor la un comentariu la postul “Boala trupului si a sufletului”, iata ce am gasit (ramane sa imi continui si eu “studiile” asupra pacientilor mei si sa revin cu concluzii):

Focarul simbolic al afectivitatii, inima, se afla in corespondenta cu natura interioara, cu centrul nostru esential. Este un loc tainic, ascuns, protejat, o zona foarte pretioasa a fiintei (de aceea este adapostita de cutia toracica). La acest nivel, in plan fizic se afla cele doua organe esentiale, fara de care viata nu poate persista mai mult de cateva minute: inima si plamanii. In plan subtil, aici se proiecteaza sentimentele de afectiune. Plamanii sunt cei care le primesc din afara, iar inima este cea care le distribuie catre intreaga fiinta. Daca cei cu probleme pulmonare nu reusesc sa primeasca ceea ce vine din exterior (nu reusesc sa cunoasca mediul) atat cat si-ar dori, cei cu maladii cardiace nu izbutesc sa daruiasca spre exterior (sa actioneze asupra ambiantei), din toata inima, neconditionat, firesc. Ei nu lasa energia daruirii, a actiunii dezinteresate si generoase (a carei sursa ultima este chiar Dumnezeu), sa se reverse liber prin ei catre ceilalti.

Persoanele predispuse la boli cardiace au tendinta de a se darui, de a actiona cu generozitate, dar dintr-o perspectiva solara, dominatoare. Ele indruma, sfatuiesc, dirijeaza cu intentia de a face bine celorlalti. Considerand ca ele stiu cel mai bine cum trebuie facut un lucru, se simt indreptatite sa-i conduca si pe ceilalti, iar atitudinea lor poate aluneca spre impunere, fortare sau chiar constrangere.

Asadar, bolile inimii (cardiopatia ischemica, in primul rand) pot fi privite ca o consecinta a emotiilor neexprimate, a tensiunilor si a frustrarilor legate de actul de a darui, de a se implica, de a guverna si de a conduce. Aceste porniri pot fi denaturate printr-o manifestare:

• excesiva, impingand la exteriorizare si generand palpitatii (perceperea batailor inimii);
• deficitara, cu inclinatia de a se retine, de a nu se manifesta – provoaca dispnee (dificultatea in respiratie, lipsa de aer);
• pervertita de incordare si indarjire – consecinta este durerea.

Asadar, de fiecare data cand are palpitatii, dispnee sau durere in piept, persoana in cauza trebuie sa constientizeze felul in care teama sau neincrederea, atasamentul sau comoditatea, orgoliul sau inversunarea ii denatureaza pornirea de a se implica in realizarea unui obiectiv.

La persoanele care sufera de hipertensiune arteriala, principala caracteristica psihica este starea de tensiune, de incordare, la care se adauga, adesea, atitudinea de implicare patimasa in ceea ce fac (atitudine tipica pentru pacientul cu boli de inima). Aceste stari genereaza, in timp, rigiditate, intransigenta, mergand pana la fixitate (substratul psihoemotional al aterosclerozei). Neadaptarea modalitatilor de actiune poate periclita atingerea telului dorit. Aceste persoane trebuie sa invete sa discearna cand si unde este cazul sa puna suflet, sa se implice sau sa investeasca energie psihica.

Persoanele ce sufera de boli cardiovasculare trebuie sa constientizeze ca la baza acestor tensiuni launtrice se afla pasiunea exacerbata si un simt excesiv al responsabilitatii, care pot degenera in ostilitate si incrancenare. Ajungand sa se considere indispensabile pentru realizarea unui tel anume, ele uita ca participarea lor este doar un mijloc de a atinge acel obiectiv, si nu un scop in sine. Este important sa inteleaga ca a actiona intr-un mod eficient e superior actului de a respecta cu strictete sau de a impune anumite reguli. Pentru aceasta este esentiala sublimarea inversunarii si a rigiditatii in ardoare si perseverenta. Totodata, aceste persoane trebuie sa invete ca indarjirea, constrangerea, impunerea fortata si posesivitatea sfarsesc prin a perverti cel mai frumos si mai inaltator dintre sentimente: iubirea.

Articolul este extras din cartea “Fundamentele medicinei naturale – Principii generale” scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

sursa: www.edituradeceneu.ro

“Cel mai bun mod pentru a rasplati un moment frumos este sa te bucuri de el.”(Richard Bach)

Tocmai m-am intors de la o conferinta de la Sinaia. Ma bucur ca n-am fost nevoita sa merg cu masina mea, pentru a ma putea bucura de privelistile din jur. M-am simtit ca intr-un film in care protagonista se uita melancolica pe geamul masinii si observa lucrurile din jurul ei. M-am bucurat de fiecare peisaj, de fiecare copac cu amestec de nuante verzi-galbene-ruginii de toamna, de turmele de oi de pe pasuni. etc. Ma simt implinita ca am reusit sa am un moment al meu, in care sa ma bucur din plin de cea ce ma inconjoara. Am uitat si de oboseala, si de stresul ca am de rezolvat o gramada de treburi acasa, la intoarcere.

Oricine s-ar simti reincarcat cu energie dupa ce a petrecut macar cateva clipe in salbaticie, pentru ca natura are o putere profunda de vindecare. Iar aceasta putere vine in mod direct si natural, fara nici un fel de artificiu sau tratamente complicate. Nu este nevoie decat de dorinta de a intra in contact cu inima naturii, pentru a atinge o stare completa de relaxare si cufundare in liniste.

Prin acest exercitiu de contopire cu natura am experimentat o senzatie de liniste profunda. In mijlocul naturii, mintea, corpul si inima noastra se misca in ritmul vechii armonii. Cand avem nevoie sa ne purificam si sa ne refacem fortele, toate elementele naturii ne vin in ajutor. Exista un principiu simplu de a lucra cu energia naturii: acolo unde calatoreste mintea energia o urmeaza. Folosind acest principiu, putem folosi aceasta energie naturala pentru a ne curata si a revitaliza intreg organismul, stocand energie proaspata.

Referitor la un post anterior, “Mi-as dori sa imbatranesc frumos”.

Iata cateva tehnici de relaxare pe care uneori le practic si eu, recunosc ca nu atat de frecvent cum mi-as dori.

Acasa

Ne intindem in pozitia culcat pe spate, sau ne asezam pe scaun, intr-o pozitie comoda. E important ca, pe intreaga perioada a efectuarii tehnicii, sa evitam aparitia brusca a oricarui stimul sonor sau vizual.

Urmarim sa constientizam, cu ochii inchisi, treptat, cat mai intens posibil, senzatiile legate de contactul dintre corp si podea. Parcurgem astfel intregul organism, pe grupe musculare, de la cap spre picioare. Parcurgem intreaga musculatura fina a pielii capului, a globilor oculari, a obrajilor si maxilarelor, a buzelor, etc. Suntem apoi atenti la nivelul gatului, pieptului, abdomenului, spatelui, bazinului. Continuam la nivelul palmei stangi, al antebratului si al bratului stang si apoi trecem la mana dreapta; apoi ne orientam atentia la nivelul coapsei stangi, la nivelul gambei apoi treptat, la nivelul talpii piciorului stang (la fel si pentru celalat picior), urmarind sa percepem cat mai clar tensiunile locale, fibra cu fibra si articulatie cu articulatie; aceasta va contribui, deja, la disiparea tensiunilor. Cautam, in plus, sa inducem, prin sugestie, o stare de relaxare in fiecare segment pe care-l “scanam”. Pot apare senzatii placute de caldura, de apasare sau chiar de usoara furnicatura.

Cu cat ni se vor parea mai “grele” diferitele parti ale corpului si apoi, in final, intregul corp, cu atat mai cuprinzatoare va fi perceptia zonei de contact cu solul, iar senzatia de relaxare mai profunda, mai agreabila si mai durabila.

La birou

- Streching pentru musculatura gatului si a pieptului.

Daca nu putem lua o pauza si sa ne facem un masaj usor pentru a relaxa musculatura gatului, putem roti lent capul, inclinat in unghi de 45º fata de orizontala, spre stanga si spre dreapta; apoi, cu mana proptita in crestetul capului, vom apasa barbia in piept. Repetam exercitiul de cinci ori pe fiecare parte.

Pentru a relaxa musculatura pieptului, vom inspira profund, dilatandu-ne mai intai abdomenul si abia apoi toracele, si vom trage umerii spre spate. Expiram apoi si relaxam umerii. Repetam exercitiul de cinci ori.

- Sa respiram lent

Chiar daca suntem in fata unui sef suparat si furios, care tocmai ne atentioneaza ca…, urmarim sa respiram cat mai profund, lent, inspirand aerul mai intai abdominal, iar apoi toracic, fara sa fortam.

- Sa ne retinem respiratia

Vom inspira lent si profund, fara sa fortam, si ne vom retine apoi respiratia. Simultan, vom impreuna palmele la nivelul inimii pentru 3-5 secunde, urmarind sa simtim senzatia placuta de caldura si calm care apare astfel. Vom expira apoi  lent, pe gura, in timp ce ne relaxam palmele. Repetam exercitiul de 5-6 ori.

- Exercitii cu degetele

Ne facem rost de o minge de cauciuc, de tenis sau de un flexor pentru degete. Vom strange puternic mingea, de cateva ori, in perioadele de stres intens. Cand stresul stimuleaza sistemul nervos simpatic si pompeaza adrenalina in sange, practic se “cere” punerea in miscare a muschilor. Strangand atunci ceva in maini, se creeaza o “supapa”, care elibereaza tensiunea sistemului nervos simpatic.

In viata mea totul sta sub semnul maximei urgente si al stresului. Ma grabesc sa fac cat mai multe deodata, intr-un ritm trepidant. Am multe lucruri de dus la capat si nu imi mai permit sa ma opresc sa admir un copac inflorit, un apus de soare sau un copil zambind, lucruri pe care obisnuiam sa le fac cu cativa ani in urma.

Cu toate acestea, mi-am descoperit o noua pasiune: sa observ oamenii pe strada, sa incerc sa ghicesc pentru o clipa o clipa emotiile si gandurile lor. De exemplu, atunci cand sunt cu masina la semafor, cand ma plimb, etc. ii studiez pe cei din jurul meu.  Cred ca e un exercitiu de a incerca sa inteleg oamenii. Ce tineri, dezinvolti si frumosi suntem cat suntem copii! Si cat de incruntati, obositi, plictisiti si de multe ori nervosi suntem cand imbatranim! Sunt putini oameni care imbatranesc frumos, care au o expresie de seninatate pe chip. Si totul se datoreaza, cred, numai gandurilor pe care le avem. Expresia fetei si modul in care imbatranim reflecta perfect stresul, emotiile, sentimentele si gandurile noastre.

Este adevarat ca fiecare reactioneaza la stres intr-un stil propriu. Componenta emotionala a stresului este importanta; in functie de experienta de viata a fiecaruia, amenintarea poate fi resimtita ca fiind grava sau minora, dar, in viata de zi cu zi, nu prea scapa nimeni de situatii stresante. Metodele de relaxare la vointa pot fi o solutie foarte eficienta.

Din punct de vedere fiziologic, organismul uman are un sistem nervos vegetativ divizat in doua componente: sistemul nervos simpatic si sistemul nervos parasimpatic. Simpaticul se activeaza in conditii de frica, anxietate, angoasa, stres si accelereaza functiile majoritatii organelor: inima bate mai repede, creste frecventa respiratorie, iar respiratia devine mai superficiala, muschii se incordeaza, transpiratia devine mai abundenta. Sistemul nervos simpatic este responsabil de pregatirea organismului pentru lupta si/sau fuga, sistemul nervos parasimpatic incetineste ritmul, relaxand organismul. Cele doua sisteme actioneaza astfel complementar.

Stresul intens si prelungit este resimtit de catre organism ca o agresiune, care produce activarea sistemului nervos simpatic si activarea indirecta a glandelor suprarenale, a caror secretie hormonala stimuleaza functiile respiratorii, cardio-vasculare si renale. Astfel, se poate ajunge la dereglari hormonale, tiroidiene, diabet, la ulcer gastric, la aparitia eczemelor sau la insuficienta suprarenala cronica, etc.

In aceste conditii, este limpede ca relaxarea este extrem de importanta. Fiziologic vorbind, relaxarea produce intrarea in stare de repaus a sistemului nervos simpatic si activarea sistemului nervos parasimpatic.

Practicata cu perseverenta, relaxarea ajuta la obtinerea sau redobandirea unui somn odihnitor, la imbunatatirea memoriei, la (re)gasirea energiei pentru actiune si, nu in ultimul rand, la aducerea sub control a “creierului emotional”. Relaxarea permite folosirea mai economica a energiei vitale si o recuperare mai rapida, atat dupa efort fizic, cat si dupa efort intelectual.