Am citit cateva carti de NLP si despre cum e bine sa comunici cu cei din jur, dar de putine ori am reusit sa pun in practica (cel putin nu constient) ceea ce citisem… pana azi. Am avut de a face cu o situatie care mi se intampla destul de frecvent, aceea de a fi pusa fata in fata cu un om care striga, care se hraneste cu energia mea, care ma face sa ma simt vinovata si neputincioasa. Astazi insa am aplicat una dintre tehnicile de care mi-am adus aminte din ceea ce citisem. Eram intr-o sedinta in care se aruncau acuzatii asupra mea, in care seful striga si aproape facea o criza de isterie. L-am lasat sa termine, dupa care i-am expus punctul meu de vedere, vorbind calm, cu voce joasa, mult mai lent decat vorbesc deobicei. Rezultatul a fost uimitor! In maxim un minut persoana din fata mea nu mai striga, ba chiar imi vorbea pe acelasi ton pe care il adoptasem eu. La finalul discutiei eram prieteni si am ajuns a concluzia ca lucrurile nu sunt chiar atat de negre cum credeam la inceputul discutiei…

M-am gandit mult pe parcursul zilei la situatii asemanatoare din care de atatea ori am iesit frustrata si agitata, pentru ca nu reusisem sa-mi infrut “calaul”. Am ajuns la concluzia ca atunci cand vorbesc, e bine sa imi conving ascultatorul ca sunt sincera si ca poate avea incredere in mine. Azi am reusit acest lucru realizand un acord intre modul de a vorbi si aspectul meu (pozitie relaxata, nu ostentativa, dar nici de nepasare, putin aplecata in fata, in semn ca sunt implicata in discutie). Actiunile si gesturile vorbesc mai bine decat cuvintele, oamenii tind sa aiba mai multa incredere in limbajul trupului decat in cuvintele pe care le folosim. De exemplu, cand ne uitam in ochii cuiva (nu sunt de acord cu “tehnica” de a te uita la fruntea interlocutorului, nici peste umarul sau) aratam ca acordam importanta persoanei respective, ca putem comunica pe aceleasi frecvente. Acest lucru il poate flata pe ascultator si in acelasi timp ii dam si castigam credibilitate. Daca nu intalnesc ochii unui interlocutor, am impresia ca are ceva de ascuns sau poate ca nu sunt agreeata de vorbitor.

De asemnea, cand vorbim emitem semnale si prin mimica fetei, prin miscarea mainilor si a corpului. O pozitie rigida poate sugera autoritatea, daca dorim acest lucru. Pe da alta parte, o atitudine cu umerii relaxati si cu picioarele incrucisate poate fi perceputa ca fiind prietenoasa, intr-o situatie mai neoficiala. Am observat in multe situatii miscari involuntare ale mainilor sau picioarelor, dezvaluind emotii, plictiseala, teama…

Vocea reprezinta una dintre cele mai puternice si eficiente instrumente de a capta atentia interlocutorului, de a creea o atmosfera care sa-l incurajeze sa ne asculte.Vocea joasa, cu un ton modulat, are gravitate si este luata mai in serios. Un ritm moderat pastreaza atentia celuilalt si ii da posibilitatea sa recepteze si sa inteleaga corect mesajul.